Meserii / Pentru profesori / Lucrul cu clasa

Fișă de lucru diferențiată pe trei niveluri

Obiectiv

La sfârșitul lecției ai un prompt pe care îl refolosești oricând ca să primești aceeași temă în trei variante: de sprijin, de bază și de aprofundare, fiecare cu barem. În loc să rescrii fișa de trei ori, o ceri o dată și o verifici o dată.

Pași

1. Alege tema și clasa. Un singur obiectiv, nu un capitol întreg. De exemplu: „adunarea fracțiilor cu numitori diferiți, clasa a V-a".
2. Descrie cele trei niveluri cu cuvintele tale. Asistentul nu știe cum arată clasa ta. Spune-i ce înseamnă pentru tine „sprijin" (pași ghidați, un exemplu rezolvat), „bază" (exercițiile din manual) și „aprofundare" (probleme cu mai mulți pași, situații noi).
3. Cere aceeași structură la toate trei. Același număr de exerciții și același timp de lucru, ca elevii să poată fi comparați și să nu simtă că un nivel e „fișa pentru cei slabi".
4. Cere baremul separat, la final. Fiecare exercițiu cu punctaj și răspunsul corect.
5. Citește totul ca elev. Rezolvă tu cel puțin un exercițiu din fiecare nivel. Dacă nu iese răspunsul din barem, ai găsit o greșeală înainte să o găsească elevii.

Exemplu aplicat

(Exemplu orientativ, nu un caz real.)

Ești profesor de matematică pentru clasa a V-a. Fă o fișă de lucru de 15 minute despre adunarea fracțiilor cu numitori diferiți, în trei variante. Varianta A (sprijin): un exemplu rezolvat pas cu pas, apoi 4 exerciții cu numitori mici (2, 3, 4, 6). Varianta B (bază): 4 exerciții cu numitori până la 12, fără exemplu rezolvat. Varianta C (aprofundare): 3 exerciții plus o problemă din viața de zi cu zi, cu doi pași. Toate variantele au 4 sarcini și același titlu. După ele, dă baremul: punctaj pe sarcină (total 10 puncte) și răspunsul corect. Nu folosi nume reale de elevi în exemple.

Primești trei fișe. Verifici dacă variantele chiar diferă ca dificultate, nu doar ca număr de rânduri. Dacă A și B arată la fel, scrii: „Varianta A e prea apropiată de B; adaugă mai mult ghidaj și micșorează numerele."

Exercițiu

Alege o temă pe care o predai luna aceasta și rulează promptul de mai sus adaptat. Apoi rezolvă singur un exercițiu din fiecare variantă și compară cu baremul. Notează o greșeală sau o nepotrivire găsită. Dacă nu ai găsit niciuna, mai uită-te o dată: de obicei există.

Ce nu intră niciodată în AI

Nu scrie în prompt nume de elevi, note, diagnostice, informații despre familie sau despre cine ce nivel primește. Descrii nivelurile, nu copiii. Împărțirea elevilor pe variante o faci tu, pe hârtie sau în catalogul tău.

Regula de bază

Diferențierea înseamnă același obiectiv, drumuri diferite. Dacă cele trei fișe urmăresc obiective diferite, nu mai ai o fișă diferențiată, ci trei lecții.